Kiemelt bejegyzés

1. The snowball Trinity versus the Father Almighty

The snowball Trinity versus the Father Almighty Who is the real God? A tri nity of persons (The Trinity) or just one person, the F at h...

Saturday, 1 December 2012

3. The story of The rich man and the beggar Lazarus: A fake, a literal history, or a parable?

The story of The rich man and the beggar Lazarus: A fake, a literal history or a parable?

Try with Google Translate from Romanian

A făcut parte predica "Bogatul şi Lazăr" din Evanghelia după Luca?

Partea I

În loc de prefaţă

Eram în clasa a VIII, la o oră de matematică. Profesoara se straduia din greu sa armonizeze rezultatul ei cu rezultatul oficial, arătat în cartea de matematica. Nu se potrivea. A doua zi, la urmatoarea oră, ne-a comunicat, că rezultatul arătat în carte, este greşit.
În urmă cu câţiva ani, căutam o strada, în oraşul Constanţa. Adresa mi-a fost data de patroana mea. Eram trimis ca delegat şi trebuia să ajung la adresa dată de firma care m-a trimis. Strada era de negăsit. Abia dupa câteva luni, am aflat că ceea ce căutam era de fapt în oraşul Cluj. În loc de oraşul Cluj, mi s-a scris oraşul Constanţa.
În ambele cazuri, sursele erau foarte-foarte demne de încedere. Şi exemplele ar putea continua. Prin urmare se naşte o întrebare: Având în vedere că trăim într-o lume imperfectă, cât de sigure pot fi uneori sursele foarte demne de încredere? Si avand in vedere imperfectiune celor ce au tradus Biblia, cat de mult trebuie sa ne punem increderea in traducatorii si copistii Bibliei? Sunt ei demni de totala noastra incredere, sau aceasta inceredere o datoram numai lui Dumnezeu si Fiului sau?

Despre sursa primară

 In jurul anului 2000, un frate din Budapesta, m-a invitat pe o lista de discutii, ca să particip la discuţii biblice. Acolo am auzit prima dată în viaţă, că după unii, predica "Bogatul şi Lazăr" nu ar fi fost parte integrală a Evangheliei dupa Luca, ci este un material adăugat mai târziu. Am solicitat o anumită lămurire (cine susţine aşa ceva) în această temă, celui care a postat aceasta informaţie, însă el, fiind un opozant al acestei concepţii, nu mi-a dat nimic, şi în scurt timp a plecat din grupul de discutii.
Ulterior, am cercetat această informaţie mai temeinic şi am adunat dovezi. Nu consider ca aş avea vreun merit anume sau că aş fi deosebit, consider că tot ce am aflat, a venit din harul lui Dumnezeu. Rezultatul cercetărilor mele, nu a fost rezultatul unui moft, ism sau fobie, n-a fost nici din căutarea unei slave deşarte, de aceea nu m-a făcut să mă simt dezamăgit faţă de Dumnezeu sau Biblie, şi nici nu consider că aducerea la cunoştinţa opiniei publice a acestuia, ar fi un pericol pentru Bible sau creştinism. Adevărul luminează, bucură şi întăreşte întotdeauna pe cei care îl caută în mod sincer şi umil.

Premisă: "Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva"

Unii ar spune că Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva. Şi dacă a permis? Căci a permis. Avem un precedent în cazul Vechiului Testament, unde anumiţi copişti ai Septuagintei si a Pentateuchului Samaritean au schimbat anumite lucruri. Întrebarea este mai degrabă: De ce a permis? Să dăm pietroiul preconcepţiilor neântemeiate la o parte.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Vechiului Testament. De ce n-ar fi făcut-o în cazul Noului Testament?
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Dovezi în acest sens, cu privire la schimbările făcute în Vechiul Testament:

Cea mai timpurie traducere a textelor biblice, a fost traducerea "Septuaginta". Septuaginta este o traducere a textului Vechiului Testament din ebraică în greacă. Cercetătorii Septuagintei consideră că ea este o traducere care prezintă variaţiuni faţă de Textul Masoretic şi Sulurile de la Marea Moartă (texte ebraice). Există mai multe ramuri ale manuscriselor Septuagintei, din cauza încercărilor de recenzie a ei, recenzii făcute pentru a se armoniza textul Septuagintei cu textele antice evreieşti. Septuaginta este o traducere care pe alocuri traduce interpretând, modifică pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Pentateuchul Samaritean" este o traducere antică în samariteană a Vechiului Testament. Traduce modificând pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Targumurile Aramaice" este traducerea antică în aramaică a Vechiului Testament. Pe alocuri traduce interpretând.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului Testament. 
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Iată câteva dovezi în acest sens:

1. Diversitatea felurită a manuscriselor
2. Mărturii din interiorul creştinismului
- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întamplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2)
- Apostolul Petru a avertizat că unii deformeaza mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)
- condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)
- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi
- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rînduindu-se corectori cu de la ei putere"
- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"
3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"
4.Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice
Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui
Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament
O marturie graitoare gasim la Eusebius:
"What we fail to realize today is that during this period, every single document was edited and revised to confirm the doctrine of the Roman Church. The noted Church Historian Eusebius quotes the Church Father Dionysius (Hist. Eccl., Bk. 4. 23), who reports that his own epistles had been tampered with: "When my fellow Christians invited me to write letters to them I did so. These the devil's apostles have filled with tares, taking away some things and adding others. For them the woe is reserved. Small wonder then if some have dared to tamper even with the word of the Lord Himself, when they have conspired to mutilate my own humble efforts".
"Therefore they have laid their hands boldly upon the Divine Scriptures, alleging that they have corrected them. That I am not speaking falsely of them in this matter, whoever wishes may learn. For if any one will collect their respective copies, and compare them one with another, he will find that they differ greatly. Those of Asclepiades, for example, do not agree with those of Theodotus. And many of these can be obtained, because their disciples have assiduously written the corrections, as they call them, that is the corruptions, of each of them. Again, those of Hermophilus do not agree with these, and those of Apollonides are not consistent with themselves. For you can compare those prepared by them at an earlier date with those which they corrupted later, and you will find them widely different. But how daring this offense is, it is not likely that they themselves are ignorant. For either they do not believe that the Divine Scriptures were spoken by the Holy Spirit, and thus are unbelievers, or else they think themselves wiser than the Holy Spirit, and in that case what else are they than demoniacs? For they cannot deny the commission of the crime, since the copies have been written by their own hands. For they did not receive such Scriptures from their instructors, nor can they produce any copies from which they were transcribed".

---

Care ar fi dovezile că predica "Bogatul şi Lazăr" nu a făcut parte din Evanghelia după Luca?

1. Este Vechiul Testament bun la ceva?

Deşi Satan Diavolul a dus şi duce un război viclean de denigrare a Vechiului Testament, totuşi Vechiul Testament face parte din "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos", deci este insuflată ca şi Noul Testament şi de folos ca şi Noul Testament. Vă mai amintiţi întrebarea pusă nouă în copilărie: Pe cine iubeşti mai mult, pe tati sau pe mami? Satan, procedeaza şi el la fel: Ce iubeşti (apreciezi) mai mult, Vechiul Testament sau Noul Testament? El ştie că dezbinându-ne în aprecierea Cuvântului lui Dumnezeu, ne poate viclenii mai usor. Trebuie să fim pe fază.
Din nefericire pentru ei, mulţi au încercat să discrediteze Vechiul Testament. Gnosticii radicali, care acceptau numai anumite lucruri din Noul Testament, spuneau ca Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu rău şi nu este acelaşi cu Dumnezeul descris în Noul Testament, pe care ei îl considerau Dumnezeul superior faţă de cel descris în Vechiul Testament. Pornind de la această premisă greşită, ei credeau că Vechiul Testament nu are nici o valoare şi trebuie evitat cu totul. Neognosticii, care s-au inspirat din teologia gnostică radicală, spuneau ca Vechiul Testament n-are nici o valoare istorica, şi de aceea trebuie acceptat doar ca text alegoric. De la aceştia s-au inspirat ceilalti care susţin că Vechiul Testament este doar o "revelaţie inferioară" şi punctele de vedere exprimate acolo, deseori sunt pur şi simplu gresite, omeneşti. Observaţi continuitatea mesajului şi al intrigii? De fapt toţi aceştia spun acelaşi lucru, unii mai necioplit, mai grosolan, alţii mai subtil: Nu va încredeţi în Vechiul Testament.
Cu totul altceva spunea despre Vechiul Testament Fiul cel unic al lui Dumnezeu şi apostolii Săi:
"Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel, căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii" Matei 7:12
"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos, ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire" 2Timotei 3:16
"Căci nici o profeţie n-a fost adusă de voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt" 2Petru 1:22
Despre evreii din Vechiul Testament gnosticii credeau ca sunt niste închinători ai unui Dumnezeu rău şi crud, ai căror istorie trebuie interpretată cel mult în chip alegoric, deci ce înţelepciune ar putea transmite cărţile lor? În schimb Fiul cel unic al lui Dumnezeu şi apostolii Săi vorbeau despre cei care s-au închinat în perioada Vechiului Testament ca despre oameni neprihăniţi şi sfinţi (vorbesc de cei credincioşi). Deşi imperfecţi, cum puteau aceşti neprihăniţi, aceşti sfinţi să aibă vederi total deformate despre viaţă şi moarte?
Deci, unde altundeva vom găsi o călăuzire potrivită care să ne ghideze în adevărul despre viaţă şi moarte, binecuvântare şi blestem, dacă nu în gura sfinţilor oameni prin care a vorbit Dumnezeu, în Vechiul Testament şi Noul Testament? A despărţi Vechiul Testament de Noul Testament, pe motiv că este "violent" şi al blama, chiar şi în termeni fini, subtili, este ca şi cum ai desparţii motorul de o maşină, pe motiv că poluează. A încerca să sabotezi Vechiul Testament, fie grosolan, fie subtil, şi să abordezi interpretarea Noului Testament, fără aportul şi susţinerea Vechiului Testament este un salt sigur şi periculos în necunoscut, cu o aterizare sigura în braţele deschise ale Diavolului viclean, care te aşteaptă.
Mărturia Vechiului Testament cu privire la moarte şi starea morţilor este clară, sigură şi temeinică, deoarece a explicat-o însuşi Dumnezeu, întâi primilor oameni, apoi prin oamenii sfinţi din vechime, şi prin consemnarea ei în Biblie, întregii omeniri. Această învăţătură nu este monopolul nici uneia dintre partidele creştie, care se laudă cu ea, ea este un bun universal, este monopolul lui Dumnezeu.

---

2. Mărturia Vechiului Testament despre moarte şi starea morţilor contrazice predica Bogatul si Lazar

Citind relatarea despre creaţia primei perechi de oameni, observăm că Dumnezeu, după ce le dă instrucţiunile Sale, în legătură cu vieţuirea lor zilnică, le dă o poruncă, relativ simplă, să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi a răului (Geneza 2:16,17). Nu îi ameninţă, nu îi constrânge cu nici un foc, nici cu chinul veşnic, măcar că, atunci ar fi fost momentul, dacă ar exista un astfel de loc. Cum ar fi fost din partea unui Dumnezeu drept, înţelept şi iubitor să nu îi avertizeze despre un astfel de loc, dacă el ar exista? În schimb, Dumnezeu le zice pur şi simplu, că în cazul neascultării vor muri negreşit.

Dar ce este moartea?

Ca să înţelegem biblic fenomenul morţii, trebuie să înţelegem tot biblic, fenomenul vieţii. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată, că oamenii nu au existat dintotdeauna, ci ei sunt descendenţii primei perechi de oameni: Adam şi Eva. Unii vor putea obiecta aici şi să suţină că ei au existat totuşi, într-o anumită formă, în Dumnezeu. Treaba lor. Fiecare poate crede ce îi trece prin cap.

Nu putem crede orice. Important e ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Iar acest Cuvânt spune că omul n-a exista dintotdeauna, ci a fost creat de Dumnezeu, ne spune şi sursa materiei prime: din ţărâna pământului (Geneza 2:7). Aşa a văzut de bine Dumnezeu. Dacă alţii cred că sunt creaţi din altceva sau că provin din altceva, e treaba lor. Noi nu ne putem baza pe ce spun unii oameni, ci doar pe ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Ajunge doar să pricepem, că Creatorul a transformat elementele anorganice existente în ţărâna pământului şi le-a transformat în elemente organice. Pe mai departe, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Dumnezeu a suflat în nările primului om, o suflare de viaţă şi astfel omul, a devenit un suflet viu. Cum vine asta? De ce spune Cuvântul că omul a devenit un suflet şi nu că a primit un suflet deja preexistent, cum ar dori unii să fi fost? Să observăm ce înseamnă a deveni, din lucrurile create care ne înconjoară. Apa de exemplu. Este H2O şi este lichid. Înainte de a deveni apă, a fost cu totul altceva, a fost Oxigen şi Hidrogen, două gaze. Însă prin procesul fuziunii, a devenit un alt element, negazos şi lichid. Ar fi fost aceste două gaze apă, fără un proces de fuziune? Unde a fost apa, mai dinainte? Nicăieri! Ea a apărut, a devenit apă, ca urmare a unui proces de fuziune (reactie). Unde este apa, dacă o descompunem pe elementele sale principale şi obţinem hidrogen şi oxigen? Nicăieri. Ea încetând să mai fie ce a fost.

Aşa este şi omul. El nu a fost un suflet preexistent, ci a devenit un suflet existent, datorită unei fuziuni dintre un trup organic şi suflarea lui Dumnezeu. Trebuie să reţinem că omul, ca şi apa este un produs al unei fuziuni. Aşa arată Cuvântul lui Dumnezeu. A fost suflarea lui Dumnezeu un "om" înainte de a face fuziune cu trupul organic de carne? Nu! Ci a fost pur şi simplu suflarea Creatorului. A fost trupul de carne un "om", înainte de a face fuziune cu suflarea Creatorului? Nu! A fost doar o masă de carne organică, fără viaţă în ea însăşi. Însă prin fuziune, atât suflarea lui Dumnezeu, cât şi carnea organică au dat fiinţă unui produs nou, numit om. Mai este om, un om care moare? Nu, ci el devine un cadavru fără viaţă. Omul este om, atât timp cât este viu, după ce moare devine cadavru şi este mâncat de viermi. Groaznic! Da, aşa este. Moartea este un blestem, este vrăjmaşul (inamicul) public numarul unu al omului (1Corinteni 15:26). Este chiar mai mare duşman ca Satan, deoarece de Diavol poţi scăpa, dar de moarte nu.

Ce se întâmplă la moarte?

La moarte începe un proces de descompunere, în care elementele organice se transformă în elemente anorganice, exact asa cum a fost prezis lui Adam: "căci tărână eşti şi în ţărână te vei întoarce" Geneza 3:19. Creatorul n-a pomenit nici de cer, nici de iadul cu foc, a pomenit de elementul de baza, din care a fost conceput omul. Insă unii vor obiecta: "Bine, dar duhul, nu se întoarce la Dumnezeu care l-a dat? Căci aşa scrie la Eclesiastul 12:7!" Hopa! Duhul oamenilor se întoarce la Dumnezeu? Deci duhul celor răi nu merge în iad? Să fie chinuit, în foc? Căci aşa spuneţi: "Într-adevăr omul rău ca trup moare, însă ca duh este dus de îngeri în iadul de foc, şi acolo este chinuit."
Deci, va rog să vă hotărâţi! 
O altă contradicţie: Dacă duhul celor răi merge la Dumnezeu, care l-a dat, înseamnă că iadul trebuie să fie tot acolo, în cer, însă voi susţineţi, că iadul este în părţile mai joase ale pământului. Stimabililor care doriti ca cei rai sa fie chinuiti imediat ce mor, de ce nu lăsaţi ca toţi oamenii să meargă la locul lor aşa cum scrie Scriptura? Căci toţi merg în locuinţa morţilor ... Nu în cer, nu în iadul de foc, ci în locuinţa morţilor. "Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa Morţilor?" Psalmul 89:48

Este vre-un om...? Ce părere aveţi de citatul Biblic de mai sus? Chiar dacă voi credeţi altceva, Scriptura spune: Nu! Nici unul. Nici cei buni, nici cei răi, căci toţi ajung acolo. Aşa spune "toată Scriptura" de care vorbea Pavel lui Timotei. Însă voi nu credeţi Vechiul Testament cu adevarat, doar teoretic, căci practica vă omoara, deoarece o consideraţi "revelaţie inferioară".

Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre "Locuinţa Morţilor" şi starea morţilor de acolo?

Pentru expresia "Locuinţa Morţilor", în Vechiul Testament este folosit cuvântul ebraic "sheol". Când Vechiul Testament a fost tradus în greacă, traducătorii au tradus cuvântul "sheol" prin "hades" în Septuaginta.

Cuvântul lui Dumnezeu arată că atât cei drepţi, cât şi cei nedrepţi merg în Locuinţa Morţilor:

Cei drepţi
"Iacov a zis: (...) cu durere îmi veţi coborâ perii mei cei albi în Locuinţa Morţilor." Geneza 42:38
Chiar şi Domnul Isus a fost în Locuinţa Morţilor trei zile:
"Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa Morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău, să vadă putrezirea." Psalmul 16:10
Compară cu explicaţia apostolului Petru din Faptele Apostolilor 2:30,31
"Fiindcă David era proroc şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Christos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în Locuinţa Morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea"

Cei nedrepţi
"Cei răi se întorc la Locuinţa Morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu." Psalmul 9:17

Cuvântul lui Dumnezeu arată că în Locuinţa Morţilor nu este nici o activitate, nici fizica, nici spirituala (mintală):

"Căci cel ce moare, nu-şi mai aduce aminte de Tine, şi cine Te va lăuda în Locuinţa Morţilor?" Psalmul 6:5
"Căci în Locuinţa Morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune." Eclesiastul 9:10
"Ziceam: "Nu voi mai vedea pe Iehova, pe Iehova în pământul celor vii, nu voi mai vedea pe nici un om, în Locuinţa Morţilor." Isaia 38:11

Oare toţi aceştia au greşit? Dacă lucrurile acestea sunt falsităţi, ce înţelepciune au avut şi ce mai este credibil din ce au scris ei?

Obiecţii: "În alt loc, Vechiul Testament arată că există viaţă şi există activitate în Locuinţa Morţilor." 

Da? Mă mir! Aşadar profeţii lui Dumnezeu se contrazic! Interesant este ce credeti, stimablililor. Ia să vedem, care sunt acele locuri? "Numerii 16:30: Şi s-au coborât astfel de vii, în Locuinţa Morţilor" şi "Ezechiel 32:21: Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în Locuinţa Morţilor". Stati un pic fratilor ... Numerii 16:30 arată starea lor până ce au ajuns în Locuinţa Morţilor, nu arată şi starea lor după ce au ajuns acolo. În schimb Eclesiastul 9:10 arată starea lor, după ce au ajuns acolo. Scriptura nu se contrazice, în schimb voi o contraziceti. Iarăşi, Ezechiel 32:21 face parte dintr-un "cântec de jale", comparati cu Ezechiel 32:16. Dacă ati umblat la şcoală, ati putut învăţa câte ceva. De exemplu despre un cantec de jale, că pe alocuri poate fi şi poetic, şi poate să conţină şi versuri cu înţeles figurativ, care nu se înţeleg literal. Va recomand "Mioriţa". Deci, dragii mei, logica voastra e ilogică.
Interpretati, va rog, Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum trebuie şi nu-l folositi interpretand-ul gresit, pentru a va justifica concepţiile ne-Biblice.

---

3. Are Locuinţa Morţilor două încăperi? Cine se află în spatele acestei păreri?

Conform unei legende evreieşti Locuinţa Morţilor este undeva în adâncurile pământului şi are două camere, o camera pentru cei drepti şi o cameră pentru cei nedrepti. Cei drepţi se bucură de fericire şi se numeşte "Sânul lui Avraam", iar cei nedrepţi sunt chinuiti intr-o "cameră cu foc" unde cei nedrepţi stau în foc şi sunt chinuiţi de văpaia focului.

Nota: Multe tradiţii şi basme evreieşti sunt nebiblice. Biblia ne avertizeaza să nu le credem şi să ne ferim de ele!!!

"Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme." 2Timotei 4:4

Să nu uităm niciodată, că evreimea deseori a căzut în apostazie, îmbraţisând miturile şi basmele popoarelor ce îi înconjurau:

"Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Iehova, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele." Isaia 1:4

Popoarele antice (cu mici exceptii, vezi cartea lui Iov), aveau formată o altă opinie despre moarte şi starea morţilor, decât cea prezentată în Vechiul Testament. Multe popoare păgâne din jurul lui Israel credeau că moartea este o binefacere, un fel de poartă, spre o altă viaţă, un drum care te duce în lumea zeilor. Anumite popoare aveau credinţa că cei răi, după moarte sunt chinuiţi de zei în foc. Această concepţie a apărut şi la greci, prin contactul civilizaţiei greceşti cu civilizaţia altor popoare. Unii comentatori cred, pe baza unor comentarii antice, că epopeea Odiseea, la origini n-a avut textul călătoriei lui Ulise în lumea de sub pământ, textul călătoriei în lumea subterană fiind o interpolare (adăugire) mai târzie, apărut ca urmare a contactului miturilor greceşti cu miturile altor popoare.
Putem vedea din această stare, că legendele greceşti despre Hades sunt invenţii mai târzii, apărute în civilizaţia greacă, îndeosebi după călătoria lui Pitagora în Egipt, Babilonia şi India. Filozoful Plato în Comentariul său către Timaeus aproba cu desăvârşire "descoperirile legendare ale acestor torturi". Filozoful Stabo arată şi sursa acestor născociri: "Plato si Brahmanii din India au născocit fabulele cu privire la judecăţile din Hades." Chrisyppus, un alt învăţat din antichitate, îl blama pe Plato deoarece "prin istorisiri înspăimântătoare despre pedepsele viitoare încerca să îi înfrice pe oamenii răi".

În timpul expansiunii imperiului grec sub Alexandru Cel Mare, civilizaţia greacă a intrat în contact cu civilizaţia evreiască. Prin acest contact anumite elementele din straturile populaţiei evreieşti au intrat în contact mai strâns cu civilizaţia greacă: oamenii de stat şi curtea lor, nobilimea evreiască, negustorii evrei, mercenarii evrei, coloniştii evrei din Egipt şi din alte districte ale imperiului grec, etc..
Ştim că politica cancelariei imperiale greceşti, era de a eleniza popoarele subjugate. Din păcate, pentru a satisface acest capriciu al imperialiştilor greci, mulţi evrei, mai ales cei din coloniile din Siria şi Egipt, dar şi un segment din populaţia din Iudeea, au îmbrăţişat această limba şi cultura greacă, şi bineînţeles conceptele filozofico-religioase greceşti despre viaţă şi moarte.

Edward William Fudge, este pastor, evanghelist şi scriitor în Biserica Lui Christos, din SUA. Este autorul cărţii: "The Fire That Consumes" - "Focul Care Consumă". Având acces la toată literatura apocrifă inter-testamentală, Edward face o sinteză interesantă a citatelor unde apare credinţa în aşazisa viaţa de dincolo. Din acest studiu reiese, că nu toată literatura apocrifă era infectată cu acest concept străin evreilor, ci erau texte care vorbesc în continuare despre punctul de vedere tradiţional, evreiesc. Aşadar, acest concept nou, preluat de la păgâni, îndeosebi în timpul perioadei elenistice, nu era general acceptat în societatea evreiască. Mai erau credincioşi, care ţineau la moştenirea lor culturală, strămoşească. Însă, se vede clar, că unii au forţat barierele naturale ale credinţei strămoşeşti şi au importat lucruri nepermise de Legea lor:

"Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: Să nu vă luaţi după obiceiurile lor!" Levitic 18:3

Obiecţii: "Nu cred că evreii au preluat această concepţie de la greci, deoarece şi în Vechiul Testament sunt ameninţaţi cei răi cu focul, la Isaia 66:24" 

Nu ar trebui, ca prin teoriile noastre să contrazicem pe cei prin care a vorbit Dumnezeu în Vechiul Testament. Nu putem să ne jucăm cu sufletul nostru! N-ar trebui să venim cu mofturi, ca la mama acasă şi să facem pe eroul de tastatură! Cu Scriptura nu se joacă ca la şah sau la ping-pong! Nu o putem interpreta cum ne trece nouă prin cap! Trebuie să interpretetăm totul în context. Orice text scos din context este deja un pretext, şi mulţi asta fac, caută cu disperare pretexte, deoarece simt că pierd teren. Nu caută slava lui Dumnezeu, ci propria lor slavă deşartă, nu caută elogiul şi armonia Scripturii, ci pretexte pentru aşi justifica concepţiile eronate despre viaţă şi moarte, despre starea morţilor şi pedeapsa eternă. Dacă citim cu atenţie tot contextul, vom observa că acel capitol 66 din Isaia, NU VORBEŞTE DE STAREA IMEDIATĂ DE DUPĂ MOARTE (să fim cu luare aminte la acest aspect important), ci de un timp din viitorul neprecizat cronologic. Prorocul Isaia proroceşte acolo despre evenimentele finale ale acestei lumi, descriind un timp "escatologic", cum vă place voua, să-l numiţi.

"Escatologia" este conform DEX: "Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârşitul lumii, şi judecata de apoi"

Iată şi dovada din text:

"Dar vine vremea, când voi strânge toate neamurile şi toate limbile, ele vor veni şi vor vedea slava Mea." Isaia 66:18

Textul continuă prezentarea acelui timp al viitorului, "viitor nepercizat cronologic" unde se va întâmpla, ce este profeţit in versetul 24.
Vă rog frumos, să nu confundăm capra cu varza! Versetul 24 nu este relevant în ce priveşte starea actuală a morţilor, căci deocamdată aici ţinem în dialogul nostru.

Dacă avem într-adevăr sinceritate şi nu urmărim lucruri deşarte, ci numai gloria lui Dumnezeu (Fie binecuvântat în veci!), atunci vom observa cu uşurinţă, că această învăţătură care spune că Locuinţa Morţilor ar avea două încăperi, şi că în ea ar fi oameni vii, este doar un basm, preluat de la păgâni şi "evreizat" (exemplu: "sânul lui Avraam").

După "roade"

Lucrurile sunt şi mai grave, deoarece această învăţătură "a vieţii conştiente de dincolo" are roade rele, deoarece a provocat şi provoacă lumea la lucruri deşarte, costisitoare şi periculoase, ca: vrăjitoria, spiritismul, chemarea morţilor, frica de morţi, ceremonii şi tradiţii costisitoare pentru a scoate mortul din iad, de a împăca mortul cu Dumnezeu, cu zeii, cu rudele, etc., mutilarea, uciderea oamenilor pentru a sluji în lumea de dincolo ca sclavi, sinuciderea, etc...
Domnul Isus spunea ca pomul bun (omul bun) se cunoaşte dupa rodul lui (Matei 7:17-20). Putem spune acest lucru şi despre învăţături? Răspunsul este, da, neapărat. Deoarece orice învăţătrură bună, vine de la Dumnezeu, prin oamenii buni şi are roade (efecte, rezultate) bune, iar orice învatatura rea, vine de la Satan Diavolul, prin oamenii răi şi are roade rele.
Cuvântul lui Dumnezeu învată din timpuri străvechi adevărul incontestabil, că omul este neputincios în faţa morţii şi moare datorită păcatului strămoşesc. Singura speranţă pentru cei morţi fiind învierea. Această învăţătură despre înviere produce pace, sperantă şi bucuria revenirii, celor care au dus o viaţă după voia lui Dumnezeu. Despre cei răi şi ce îi aşteaptă, vom discuta mai încolo.
În schimb, în antichitate, marea majoritate a oamenilor credeau în viaţa de dincolo. Această învăţătură ajunsese un moft şi o obsesie în sine pentru unii. Erau doritori să o afle şi chiar practicau lucruri fanatice: regii şi nobilii îşi ucideau sclavii şi prizonierii de război, chipurile pentru ai avea ca slujitor "dincolo", se ofereau jertfe umane zeilor, prin acei "trimisi" (ambasadori) care urmau sa mijloceasca si sa induplece pe zei, soţiile mortilor erau silite să urce pe rugul mortului şi chiar unii practicau sinuciderea ca să intre cât mai repede în viata de dincolo (se mai întâmpla şi azi acest fenomen trist), etc..
De exemplu filozoful grec Porfirius îi elogia pe aceia care, din dorinta de a contempla adevărul lumii de dincolo, erau în stare să-şi scoată ochii. Pe când cel ce se spânzura era catalogat de Biblie ca fiind blestemat, elogierea sinuciderii era şi ea o practică întâlnită la păgâni:
"Viaţă îmi eşti dragă datorită morţii" scria Seneca.
Un alt citat din Seneca către Novatus:
"Ori încotro ti-ai rotii ochii, tot acolo (în moarte) este sfârşitul relelor. Vezi acea prăpastie? Pe acolo se coboară către libertate. Vezi acea mare, acel râu, acea fântână?  Acolo pe fund îţi vei găsi libertatea. Vezi acel copac pipernicit şi uscat care nu mai dă rod? Acolo atârnă libertatea. Îţi vezi gâtul şi inima? Sunt mijloace de a scăpa de sclavie ... Întrebi care este drumul spre libertate? Orice venă din trupul tău..."
Dragii mei, mai aveti dubii că această învăţătură CATEGORIC NU a fost predată de prorocii lui Dumnezeu şi NU FACE PARTE din Cuvântul Lui Dumnezeu? Mai aveti dubii cu privire la originea acestei învăţături oculte, satanice?
Dacă totuşi o credeţi, vă meritaţi credinţa.
E jalnic, ce poate face Satan Diavolul, prin învăţăturile stricate. Biblia arată că el a fost şi este un mincinos şi ucigaş periculos, care înşeală întreaga lume (Apocalipsa 12:9).
Prieteni, chiar credeţi că el a spus adevărul, când a afirmat despre primii oameni: "hotărât că nu veţi muri" Geneza 3:4 şi l-a făcut astfel mincinos pe Creator? Chiar aşa de naivi sunteţi? Dacă da, vă meritaţi credinţa.

---

4. Conceptul despre "sulul vieţii" contrazice predica Bogatul si Lazăr


De ce este numit "sulul vieţii" astfel? Psalmul 69:28

Credincioşii din Vechiul Testament, cunoşteau promisiunea lui Dumnezeu, cu privire la o promisă "Sâmânţă a femeii" (Geneza 3:14,15), care va răzbuna acea înşelare în care i-a târât o fiinţă supranaturală, rea, care a vorbit prin gura şarpelui. Pornind de la această profeţie, ei au gândit, pe bună dreptate, că acest "Goel" (în ebraică) adică "Răscumpărător" (Iov 19:25,26) va face chiar mai mult decât numai să pedepsească acea fiinţă, care a fost numită de ei "Satan" şi îi va elibera din moarte, prin înviere. Astfel, ei au crezut că Dumnezeu, va ridica omenirii o celebritate, o stea, un mare conducător (Exod 49:10). Ei credeau, că pâna la acel timp al restabilirii, amintirea lor rămâne înaintea lui Dumnezeu, deoarece numele lor urmau să fi scrise într-un sul de aducere aminte. Psalmistul inspirat redă foarte frumos denumirea acestui sul de aducere aminte. Deşi este un sul cu numele celor drepţi, n-a fost numit după drepţi "sulul celor drepţi", ci l-au numit după "viaţa" ce urmau să primească, aşadar "sulul vieţii". Nu-i aşa că este deosebit de sublim? Şi exprimă un mare adevăr, ce combate bâlbâiala acelora, care susţin că cei drepţi sunt ba in sanul lui Avraam din Hadesul subteran, ba în formă de duhuri, în cer, alături de Dumnezeu. Stimabililor, va implor, hotaraţi-vă odată! Unde sunt morţii: în sânul din Hades sau in cer? Că doar nu or face zilnic naveta Hades - Cer! OK, in cazul că cei drepţi sunt duhuri ce trăiesc deja în cer, as avea o întrebare: Dacă cei drepţi sunt zilnic în preajma lui Dumnezeu, în formă de duhuri, ce rost mai are un astfel de sul de aducere aminte??? 

---

5. Oscilaţie şi contradicţie în Vechiul Testament cu privire la înviere?

Susţinătorii "vieţii şi conştienţei după moarte" ar putea combate mesajul "sulului vieţii" invocând că este o simplă frază poetică, fără un conţinut anume, deoarece Vechiul Testament "oscilează" şi "se contrazice" în afirmaţii, uneori în aceeaşi carte, cu privire la înviere.
Ca exemplu, ei aduc două cărţi: Cartea lui Iov şi Eclesiastul. La o analiză atentă, vom observa, că nu este nici o oscilaţie sau contradicţie, ci mai degrabă un fel de a vorbi, în două aspecte total diferite.

Cartea lui Iov 7:9
"Cum se risipeste norul şi trece, asa nu se va mai ridica cel ce se coboara în Locuinţa Morţilor."

Ce vrea să spună aici Iov, vrea să combată învierea? Nu, deoarece în alt loc confirmă că crede în Răscumpărător şi în înviere:

Iov 19:25,26 "Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. (la inviere)"

Oare era această credinţă despre înviere, o credinţă de moment, o credinţă oscilatorie? Nu, deoarece el declara:

"Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu." Iov 19:27

Bietul Iov, dacă ar ştii cum este considerată credinta lui? În plus, să nu uităm, că el credea şi în judecată (Iov 19:29). Mai are rost să crezi în judecată dacă nu crezi în înviere? Totuşi, ce spune pasajul din Iov 7:9?

Să comparăm două posibilităţi:

1. Unii cred că textul spune asta: "Cum se risipeste norul şi trece, aşa nu se va mai ridica (NICIODATĂ) cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor."
2. Alţii cred că, conform cu restul contextului, per ansamblul carţii, textul trebuie înţeles astfel:
"Cum se risipeste norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor (PÂNĂ LA ÎNVIERE ŞI JUDECATĂ)." - compara cu Iov 19:25,26

Care propoziţie vi se pare că este în armonie cu cartea lui Iov, per ansamblu? Versetele vorbesc de la sine, pentru cei care sunt fără prejudecăţile antisemite ale "strănepoţilor" gnosticilor, gen "revelatie inferioară" cu privire la Vechiul Testament.

Cartea Eclesiastul 9:5,6
"Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă şi pomenirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, demult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare."

Unii susţin că expresia "niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare" arată că scriitorul "Eclesiastului", prin cuvântul "niciodată" combate tacit ideea învierii. Cu privire la acest text, trebuie arătat ceva. Cuvântul "niciodată" din Eclesiastul este traducerea cuvântului ebraic "le 'owlam". Trebuie menţionat că el poate varia ca înţeles în funcţie de contextul plasat, de exemplu:

Geneza 49:26 "Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă până în creştetul dealurilor veşnice". "Dealurile vesnice" sunt traducerea cuvintelor ebraice "owlam (veşnice) giwot (dealurile)". Vă întreb, sunt aceste dealuri veşnice? Au existat dintotdeauna? Nu! Autorul nici nu asta vrea să zică! Atunci de ce este scris aşa, ca şi cum ar fi veşnice? Deoarece avem de a face cu un fel de a spune, cu un "ism", adică cu un ebraism. Cuvântul "owlam" ca sens principal înseamnă "etern (veşnic)", dar poate deveni un ebraism, care să nu aibă sensul de "etern", ci uneori, în funcţie de contextul plasat, poate lua sens de: durată lungă neprecizată, ce arată fie înapoi în antichitate, fie înainte în viitor.

În cazul nostru, un traducător (Karoly Gaspar), în loc de "niciodată", a folosit cuvântul "deloc", mult mai apropiat contextului: "şi deloc nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare"

În cazul acesta, Eclesiastul 9:5.6 poate avea următorul mesaj (parafrazat): "Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă şi pomenirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, demult au şi pierit şi deloc nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare (PÂNĂ LA ÎNVIERE)."
Putem spune cu convingere acest lucru, deoarece, ca şi cinstitul Iov şi scriitorul Eclesiastului credea în judecata lui Dumnezeu, iar să crezi într-o judecată fără înviere, e un nonsens, şi un om înţelept ca scriitorul Eclesiastului (Împăratul Solomon) nu cred că ar fi susţinut un astfel de nonsens.

Eclesiastul 12:14 "Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău"

Credinţa în înviere, este puternic susţinută în Vechiul Testament, chiar şi acolo, unde se crede că era oscilantă sau chiar contra. Cartea Epistola către Evrei spune ca toţi sfinţii din vechime asteptau cetatea cu temelii tari, adică împaraţia lui Dumnezeu şi asta ştiind că vor muri, dar cu credinţa puternică îndreptată spre înviere.

---

6. Despre "ebraismele" Bibliei. 

Prieteni de tastatură, din tabara cealaltă, sunteţi siguri că aşa le înţelegeţi şi voi ca cei care le-au folosit?

Ce este un "ism"?

Un "ism" este un stil aparte din vocabularul uman, un fel gândire şi exprimare specifica unui grup de oameni, ca de exemplu "Îi voi restitui la paştele cailor".

Ce a vrut să spună profetul Isaia, prin ebraismul "căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge" Isaia 66:24?

Dacă citim cu atenţie, contextual, vom observa că versetul 24 face parte dintr-o profetie ce priveşte timpurile din urmă şi nu descrie starea actuală a morţilor:

"Căci, după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea - zice Iehova - aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare Lună Nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea - zice Iehova. Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor, care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură." Isaia 66:22-24

Trebuie să precizez, că pentru a înţelege exact textul, trebuie să lămurim, ce înseamnă "Şi, când vor ieşi..."
Când vor ieşi şi de unde vor ieşi? Un indiciu paralel îl găsim într-un alt text "escatologic":

"Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde - zice Iehova al oştirilor - şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsării Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile lui; veţi ieşi şi veţi sării, ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa de sub picioarele voastre, în ziua pe care o pregătesc eu - zice Iehova al oştirilor." Maleahi 4:1-3

Observaţi vă rog, că în aceste două texte paralele se vorbeşte de acelaşi timp "escatologic", de viitor. În ambele texte se vorbeşte de o judecată a celor răi şi de o distrugere a lor, inclusiv a trupurilor moarte (carcaselor), a unora prin foc şi a unora care vor scăpa de foc, prin viermi. Aceste carcase vor fi pâna la urmă ca cenuşa de sub talpi. Cei buni, cei mantuiţi, scapă şi ies din această zi teribilă a judecăţii şi se vor bucura că au fost mantuiţi, văzând cum cei răi sunt pedepsiţi în focul care îi mistuie şi cum cei scăpaţi de foc sunt devoraţi de viermi. Profeţia nu scrie nimic de vre-un chin. E trist ca mulţi vor pieri, dar vor pieri in cunostinţă de cauză, deoarece Dumnezeu îi va avertiza în prealabil, prin misiunea creştinilor, care vor îndemna lumea să se pocăiasca. Cine nu se va pocăi, şi nu îşi va îndrepta calea spre sfinţenie şi pace, nu va avea motiv să spună: "Doamne iartă-mă că eu nu am ştiut!".

Obiecţii: "Stai un pic, căci textul spune altceva: spune că viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge, deci aceştia vor fi chinuiţi veşnic de foc şi de viermi". 

Oare asta spune textul? Dacă ar spune aşa ceva, înseamnă că ar combate textul citat din Maleahi, capitolul 4, care arată că cei răi vor fi arşi "ca miriştea" ce se aprinde după seceriş şi vor fi "ca cenuşa". Ai văzut vreodată ce rămâne după ce miriştea este arsă? Dacă nu, atunci îţi recomand acest spectacol. În nici un caz, nu poţi fi ca miriştea aprinsă şi ca cenuşa ei, dacă eşti viu şi eşti chinuit. Chiar textul din Isaia spune clar, că nu este vorba de oamenii vii, ci de "trupurile moarte ale oamenilor, care s-au răzvrătit". Iar că aceste trupuri (carcase) nu vor arde la nesfârşit şi nu vor fi roase la nesfârşit de viermi, este o chestie de percepţie şi de logică, şi acest stil expresiv, acest "ebraism" era cunoscut în Israel, chiar şi mult timp, după ce a scris prorocul Isaia. Iată exemple:

Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia şi nu se va stinge.” (2Reg.22:17)
Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc şi nu se va stinge.” (2Cron.34:25)
Nu se va stinge nici zi, nici noapte, şi fumul lui se va înălta în veci. Din veac în veac va fi pustiit, şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci. (Isa.34:10)
Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricina de groază pentru orice făptură.” (Isa.66:24)
Tăiaţi-vă împrejur pentru Iehova, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre! (Ier.4:4)
De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Iehova: „Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului; şi va arde şi nu se va stinge.” (Ier.7:20)
Dar, dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nici o povară şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la portile cetăţii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge.” (Ier.17:27)
Şi orice făptură va vedea că eu, Iehova, l-am aprins şi nu se va stinge nicidecum!” (Ezec.20:48)
daca a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenusă cetaţile Sodoma şi Gomora, ca să slujeasca de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, (2Pet.2:6)
Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. (Iuda.1:7)

Putem spune fără teamă de a greşi, că textul din Isaia 66:24 are următorul înţeles parafrazat:
"Căci, după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea - zice Iehova - aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare Lună Nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea - zice Iehova. Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor, care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri (până nu va roade tot) şi focul lor nu se va stinge (până nu va mistui tot); şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură." Isaia 66:22-24

Aşadar, textul în discuţie nu promovează ideea unui foc care va arde veşnic. Oricum, fiind un text escatologic, nu are nici o legătură cu starea actuală a morţilor.

---

7. Cine a vorbit în numele profetului Samuel (1Samuel 26)?

Înainte de a ataca frontal subiectul să ne amintim şi să reţinem ce s-a întâmplat în gradina Edenului, cum şi prin ce mijloc a înşelat Satan pe primii oameni... Satan şi demonii lui sunt foarte vicleni şi să nu uităm, că au o experienţă de milenii în arta de se deghiza, imita şi a însela. Satan şi demonii sunt cei mai buni actori.

Vă rog să observaţi poziţia şi atitudinea lui Dumnezeu faţă de cei care chemau morţii:
"Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi ca să nu vă spurcaţi cu ei." Lev. 19:31
"Să nu se găsească printre voi (...) nimeni care să întrebe pe cei care cheamă duhurile (...) nimeni care să întrebe pe morţi." Deut. 18:11

De ce a interzis Dumnezeu această practică?
"ca să nu vă spurcaţi cu ei." Lev. 19:31
"căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea lui Iehova" Deut. 18:12

Când Dumnezeu dă o lege, nu o dă de florile mărului, numai ca să fie dată. Vedem în această lege un aspect informativ: chemarea duhurilor şi întrebarea morţilor este o urâciune şi mai vedem în această lege un aspect de prevenire: chemarea duhurilor şi întrebarea morţilor este o spurcăciune.

Acum, să lămurim de ce ar fi cei care practică aceste lucruri urâcioşi şi spurcaţi?
Un om care se spurcă cu un lucru păcătos este urâcios în faţa lui Dumnezeu.
Ce spurcă pe om? Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? "Căci din inimă ies gândurile rele... Iată lucrurile ce spurcă pe om" Matei 15:11,20. Cine pune în inimă, cum ajung acolo aceste gânduri rele? Cuvântul lui Dumnezeu spune că prin Cel Rău: "Anania, pentru ce ti-a umplut Satan inima ca să minţi..." Fapte 5:3. Aşadar, Satan îi poate face pe oameni ca să mintă, poate intra în ei (poseda) şi îi poate manipula pentru scopurile sale malefice. Biata femeie din En-Dor a crezut că poate chema duhurile morţilor. Cine i-a băgat "pe gât" o astfel de idee stupidă??? Satan sau un demon. Iată că cei care practicau chemarea duhurilor şi întrebau morţii erau expuşi influenţelor malefice ale Celui Rău. Ei erau nişte oameni înşelaţi, care dădeau minciuna mai departe.

Când oamenii sunt în situaţii extreme, dificile, fac orice, numai ca să rezolve problema. Şi deseori fac ce nu trebuie, agravând situaţia.
Aşa a fost cazul lui Saul, regele lui Israel. Când Dumnezeu şi-a retras sprijinul faţă de Saul, el trebuia să recunoască eşecul şi să cedeze locul, păstrându-şi măcar viaţa, dacă nu a fost în stare să păstreze coroana de rege. Însă el a insistat şi a căutat cu disperare o soluţie. Nu s-a sfiit să apeleze la cine nu trebuia. Şi a apelat la o vrăjitoare. Oare vrăjitoarea era "soluţia"? Evident că nu! Şi atuni de ce cred unii, că profetul Samuel, care a murit ca un om care a respectat Cuvântul lui Dumnezeu - PRESUPUNÂND PRIN ABSURD CĂ AR FI FOST VIU ŞI NU MORT - s-ar fi supus la cheremul unei vrajitoare şi al unui rege care a cazut în dizgartia lui Dumnezeu?!?!?! Dacă vrăjitoarea i-ar fi trimis vorbă lui Samuel în Locuinţa Morţilor: "Vino Samuel dragă până în En-Dor la mine, am ceva treabă cu tine!" AR FI ÎNCĂLCAT SAMUEL LEGEA, care ÎL OBLIGA să nu meargă la vrăjitoare şi ar fi mers din Locuinţa Morţilor tocmai în En-Dor, la o vrăjitoare??? Chiar aşa îl consideraţi pe profetul Samuel???  Dacă în Locuinţa Morţilor ar fi viaţă şi ar fi oameni vii, acolo nu ar fi obligatorii legile celui Atotputernic, Iehova Dumnezeu??? Chiar aşa călcător de lege îl consideraţi pe profetul Samuel??? Dacă v-ar auzi ce credeţi despre el, ori v-ar plânge de milă, ori ar râde cu lacrimi!!!

Obiecţii: Şi totuşi Samuel s-a dus, căci s-a împlinit ce a profeţit!

Satan (sau demonul lui) a anticipat ce are să se întâmple. Câţi dintre oameni nu anticipează anumite lucruri şi se întâmplă întocmai? Darămite Satan şi demonii lui??? Împlinirea unui semn sau o minune încă nu este o garanţie că este de la un om al lui Dumnezeu. Ce ar fi să ciţi Deuteronom 13:1-3???

---

7. Concluzie 

După cum am văzut în comentariile anterioare, Vechiul Testament nu susţine concepţia că oamenii ar trăi conştienţi în Sheol (tradus prin Hades în greacă), adică Locuinţa Morţilor.

Vechiul Testament arată că omul a fost făcut din ţărâna pământului şi tot acolo se întoarce, la moartea lui, urmând ca tot din ţărâna pământului să învie la judecată:

"Şi multitudinea celor ce (Young's Literal Translation) dorm în ţărâna pământului se vor trezi: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ruşine şi dispreţ veşnic." Daniel 12:2

După cum vedem în cuvintele subliniate, îngerul lui Dumnezeu a asemănat moartea cu un somn, unde dorm atât cei drepţi cât şi cei nedrepţi, somn din care trebuie treziţi, adică aduşi la viaţă. Oare îngerul chiar nu ştia ce spune??? Chiar nu ştia că este un iad de foc, unde cei răi sunt chinuiţi??? Da, chiar nu ştia, deoarece acest iad de foc, nu exista decât în minţile celor care l-au născocit şi susţinut: păgânii! Deci, de ce nu ştia îngerul lui Dumnezeu că cei răi sunt chinuiţi în iadul de foc, dacă ar fi existat un iad de foc în acel timp? De ce credea că şi cei răi dorm în ţărână? O fi fost bieţii păgâni mai înţelepţi ca îngerul lui Iehova Dumnezeu?

Deoarece Dumnezeul Vechiului Testament este şi Dumnezeul Noului Testament, ne putem da seama, că El n-ar trimite pe unicul Său Fiu ca să combată acest adevăr. Ce motiv ar fi avut Dumnezeu să schimbe această învăţătură, dată tot de El şi confirmată prorocului Daniel de îngerul Său??? Oare chiar a predicat unicul Său Fiu altceva despre starea morţilor? Susţine Noul Testament altceva despre starea morţilor? Cum ar putea Noul Testament sa combata tocmai Vechiul Testament?


Întrebări spre meditaţie:
"Ati intalnit vreo descriere a chinului din asazisul iad, in Vechiul Testament?"
"De ce nu ştia îngerul lui Dumnezeu că cei răi sunt chinuiţi în iadul de foc? De ce credea că şi cei răi dorm în ţărână?" Daniel 12:2
"Chiar crezi că prorocul Samuel ar fi încălcat legea lui Iehova şi s-ar fi dus la "întâlnirea" de la En-Dor?
"Chiar crezi că Satan a spus adevărul? Geneza 3:4,5"
"Chiar crezi că Dumnezeu a minţit? Geneza 3:4,5"
"Orice text scos din context, e un pretext pentru justificarea de mofturi, fobii, isme şi prejudecăţi. Nu crezi?"
"Timpul spune întotdeauna adevărul. Însă pentru unii va fi prea târziu. Dar pentru tine?"
"Ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un caştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui." Planul lui Satan este să te înşele! Tu eşti conştient de acest plan al lui? 2Corinteni 2:11

Textul actualizat si corectat il puteti citi de aici:
 http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2013/07/cat-ne-putem-permite-sa-ne-incredem-in.html

No comments:

Post a Comment